În noaptea-aceea neuitată,
am fost în iesle lângă El,
lângă izvorul veşniciei
cu numele Emanuel.
Am auzit cântarea slavei
vorbind de noul Legăm
şi corul vestind Sfânta Pace
precum în cer și pe pământ.

În noaptea-aceea minunată,
am fost şi eu chemat de El
şi am văzut Cuvântul Vieţii
cum semăna c-un mieluşel.
Se înălţa de-atunci Golgota
şi era Jertfă-n locul meu,
ca să deschidă drum de-a pururi
spre gloria lui Dumnezeu!

În noaptea-aceea fermecată
am fost acolo dus de stea
și cerurile stau deschise
ca harul păcii să ne dea.
Iar Pruncul Îl primea cu zâmbet
şi-L împărţea la toţi acei
care doreau să fie jertfă
precum nevinovaţii miei.

În noaptea-aceea-nmiresmată
de veşnicile-i melodii,
văzut-am în Copil, Păstorul
de pe cereştile câmpii
şi L-am rugat să mă primească
cu îndurare-n Turma Sa;
Al Lui toiag şi-a Sa Iubire
să mă păzească-n vremea grea.

Dar tu, în noaptea-aceea sfântă
pe unde-ai fost şi ce-ai făcut?
Te căuta de-atunci, ştiu bine,
ca oaia care s-a pierdut.
Şi astăzi strigătul Lui cheamă
de peste munţii din vecii,
ar vrea să scrie şi-al tău nume
în Cartea celor veşnic vii!